| kenno |
| Administrator |
 |
 |
| Data inscrierii: 11/Sep/2006 |
| Mesaje: 592 |
| Localitate: arad |
|
|
|
|
 |
|
Legi privind discriminarea
Ordonanta nr. 137
din 31 august 2000
privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare
Publicat in Monitorul Oficial, Bucată I nr. 431 din 2 septembrie 2000
In temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) si (3) din Constitutia Romaniei si ale art. 1 lit. S pct. 2 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta.
CAPITOLUL I
Principii si definitii
Art. 1. -
(1) In Romania, ca stat de drept, democratic si social, demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane reprezinta valori supreme si sunt garantate.
(2) Principiul egalitatii intre cetateni, excluderea privilegiilor si discriminarii sunt garantate in singular in exercitarea urmatoarelor drepturi:
a) dreptul la un remediu egal in fata instantelor judecatoresti si a oricarui alt organ jurisdictional;
b) dreptul la securitatea persoanei si la obtinerea protectiei statului impotriva violentelor sau maltratarilor din fracțiune oricarui individ, grup sau institutie;
c) drepturile politice, si anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viata publica si de a avea acces la functii publice;
d) alte drepturi civile, in special:
(i) dreptul la libera circulatie si la alegerea resedintei;
(ii) dreptul de a parasi tara si de a se intoarce in tara;
(iii) dreptul de a obtine cetatenia romana;
(iv) dreptul de a se casatori si de a-si alege partenerul;
(v) dreptul de proprietate;
(vi) dreptul de mostenire;
(vii) dreptul la libertatea de gandire, constiinta si religie;
(viii) dreptul la libertatea de opinie si de exprimare;
(ix) dreptul la libertatea de intrunire si de asociere pasnica;
e) drepturile economice, sociale si culturale, in special:
(i) dreptul la munca, la libera alegere a ocupatiei, la conditii de munca echitabile si satisfacatoare, la protectia impotriva somajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o renumeratie echitabila si satisfacatoare.
(ii) dreptul de a infiinta sindicate si de a se afilia unor sindicate;
(iii) dreptul la locuinta;
(iv) dreptul la sanatate, la ingrijire medicala, la securitate sociala si la servicii sociale;
(v) dreptul la educatie si la pregatire profesionala;
(vi) dreptul de a lua parte, in conditii de egalitate, la activitati culturale;
f) dreptul de acces la toate locurile si serviciile repartizate folosintei publice.
(3) Indiferent ce persoana juridica sau fizica are obligatia sa respecte principiile egalitatii si nediscriminarii.
Art. 2. -
(1) In prezenta ordonanta, prin discriminare se intelege absolut orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex sau orientare sexuala, apartenenta la o categorie defavorizata sau orice alt criteriu care are ca scop sau concluzie restrangerea sau inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.
(2) Orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le genereaza, favorizeaza sau defavorizeaza nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoana, un grup de persoane sau o comunitate, fata de alte persoane, grupuri de persoane sau comunitati, atrage raspunderea contraventionala conform prezentei ordonante, daca nu intra sub incidenta legii penale.
(3) Dispozitiile sau, dupa caz, reglementarile unei persoane fizice sau juridice, care genereaza efectele enuntate in alin. (2), antreneaza raspunderea contraventionala a persoanei fizice sau juridice, daca nu intra sub incidenta legii penale.
(4) Masurile luate de autoritatile publice sau de ființele juridice de drept privat in favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunitati, vizand asigurarea dezvoltarii lor firesti si înfăptuirea efectiva a egalitatii de sanse a acestora in raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunitati, precum si masurile pozitive ce vizeaza protectia grupurilor defavorizate nu constituie discriminare in sensul prezentei ordonante.
(5) In intelesul prezentei ordonante eliminarea tuturor formelor de discriminare se realizeaza prin:
a) instituirea unor actiuni afirmative sau a unor masuri distincte pentru persoanele si grupurile de persoane apartinand minoritatilor nationale, pentru comunitatile minoritatilor nationale, respectiv in vederea protectiei grupurilor defavorizate, atunci cand acestea nu se bucura de egalitatea sanselor;
b) sanctionarea comportamentului discriminatoriu prevazut in dispozitiile alin. (2) si (3).
Art. 3. - Dispozitiile prezentei ordonante se aplica tuturor tipilor fizice sau juridice, publice sau private, precum si institutiilor publice cu atributii in ceea ce priveste:
a) conditiile de incadrare in munca, criteriile si conditiile de recrutare si selectare, criteriile pentru facerea promovarii, accesul la toate formele si nivelurile de orientare profesionala, de formare profesionala si de perfectionare profesionala;
b) protectia sociala si securitatea sociala;
c) serviciile publice sau alte servicii, accesul la bunuri si facilitati;
d) sistemul educational;
e) asigurarea libertatii de circulatie;
f) asigurarea linistii si ordinii publice.
Art. 4. - In intelesul prezentei ordonante, categorie defavorizata este acea categorie de persoane care fie se afla pe o pozitie de inegalitate in raport cu majoritatea cetatenilor datorita originii sociale ori unui handicap, fie se confrunta cu un comportament de respingere si marginalizare datorita unor cauze specifice cum ar fi o boala cronica necontagioasa ori infectarea HIV, statutul de refugiat sau azilant.
CAPITOLUL II
Dispozitii deosebite
Sectiunea I
Egalitatea in activitatea economica si in materie de angajare
si profesie
Art. 5. - Reprezintă contraventie, conform prezentei ordonante, conditionarea participarii la o activitate economica a unei persoane ori a alegerii sau exercitarii libere a unei profesii de apartenenta acesteia la o rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala, respectiv de convingerile, sexul sau orientarea sexuala, de varsta sau de apartenenta acesteia la o categorie defavorizata.
Art. 6. - Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, discriminarea unei persoane pe pretext ca apartine unei rase, nationalitati, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv datorita convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia, intr-un raport de munca si protectie sociala, manifestata in urmatoarele domenii:
a) incheierea, suspendarea, modificarea sau incetarea raportului de munca;
b) stabilirea si modificarea atributiilor de serviciu, locului de munca sau a salariului;
c) acordarea drepturilor sociale, altele decat cele ce reprezinta salariul;
d) formarea, perfectionarea, reconversia si promovarea profesionala;
e) aplicarea masurilor disciplinare;
f) dreptul de aderare la sindicat si accesul la facilitatile acordate de acesta;
g) orice alte conditii de prestare a muncii, adecvat legislatiei in vigoare.
Art. 7. -
(1) Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, refuzul unei persoane fizice sau juridice de a angaja in munca o persoana pe rațiune ca aceasta apartine unei rase, nationalitati, etnii, religii, categorii sociale sau categorii defavorizate ori datorita convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia.
(2) Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, conditionarea ocuparii unui post, prin anunt sau concurs lansat de angajator sau de reprezentantul acestuia, de apartenenta la o rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau categorie defavorizata, de varsta, de sexul sau orientarea sexuala, respectiv de convingerile candidatilor, cu exceptia situatiei prevazute la art. 2 alin. (4).
(3) Persoanele fizice si juridice cu atributii in medierea si repartizarea in munca vor aplica un tratament egal tuturor celor aflati in cautarea unui loc de munca, vor asigura tuturor persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca accesul liber si egal la consultarea cererii si ofertei de pe piata muncii, la consultanta cu privire la posibilitatile de ocupare a unui loc de munca si de obtinere a unei calificari, si vor refuza sprijinirea cererilor discriminatorii ale angajatorilor. Angajatorii vor asigura confidentialitatea datelor privitoare la rasa, nationalitatea, etnia, religia, sexul, orientarea sexuala sau a altor date cu caracter privat care privesc persoanele aflate in cautarea unui loc de munca.
Art. 8. - Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, discriminarea angajatilor de catre angajatori in raport cu prestatiile sociale pe care le acorda acestora, datorita apartenentei angajatilor la o rasa, nationalitate, comunitati lingvistice, origine etnica, religie, categorie sociala sau categorie defavorizata ori datorata varstei, sexului, orientarii senzuale sau convingerilor acestora.
Art. 9. - Prevederile art. 5-8 nu pot fi interpretate in sensul restrangerii dreptului angajatorului de a refuza angajarea unei persoane care nu corespunde cerintelor si standardelor uzuale in domeniul respectiv, atata timp cat refuzul nu constituie un act de discriminare in sensul prezentei ordonante.
Sectiunea a II-a
Accesul la serviciile publice administrative si juridice,
de sanatate, la alte servicii, bunuri si facilitati
Art. 10. - Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, refuzarea asigurarii serviciilor publice administrative si juridice, pentru o persoana fizica, un grup de persoane sau o persoana juridica, datorita apartenentei acesteia/acestuia ori a oamenilor care administreaza persoana juridica la o rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau o categorie defavorizata, respectiv datorita convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a persoanelor in cauza, daca fapta nu intra sub incidenta legii penale.
Art. 11. - Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, refuzarea accesului unei persoane sau al unui grup de persoane la serviciile de sanatate publica - alegerea medicului de familie, asistenta medicala, asigurarile de sanatate, serviciile de urgenta sau alte servicii de sanatate -, datorita apartenentei acesteia/acestuia la o rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau la o categorie defavorizata, respectiv datorita convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a persoanelor in cauza.
Art. 12. - Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, refuzul de a vinde sau de a inchiria un teren sau un imobil cu destinatie de locuinta, de a acorda un credit bancar sau de a incheia orice alt tip de contract cu o persoana sau un grup de persoane, datorita apartenentei acesteia/acestuia la o rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau la o categorie defavorizata, respectiv datorita convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a persoanelor in cauza.
Art. 13. - Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, refuzarea accesului unei persoane sau al unui grup de persoane la serviciile oferite de hoteluri, teatre, cinematografe, biblioteci, magazine, restaurante, baruri, discoteci sau orice alti prestatori de servicii, indiferent daca sunt in proprietate privata sau publica, ori de companiile de transport in comun - prin avion, vapor, tren, metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi sau prin alte mijloace -, datorita apartenentei acesteia/acestuia la o rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau la o categorie defavorizata, respectiv datorita convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a persoanelor in cauza.
Art. 14. - Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, refuzarea acordarii pentru o persoana sau pentru un grup de persoane a unor drepturi sau facilitati, datorita apartenentei acesteia/acestuia la o rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau la o categorie defavorizata, respectiv datorita convingerilor, varstei, sexului sau orientarii carnale a persoanelor in cauza.
Sectiunea a III-a
Accesul la educatie
Art. 15. -
(1) Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, refuzarea accesului unei persoane sau al unui grup de persoane la sistemul de educatie de stat sau privat, la orice forma, grad si nivel, datorita apartenentei acesteia/acestuia la o rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau la o categorie defavorizata, respectiv datorita convingerilor, varstei, sexului sau orientarii intime a inșilor in cauza.
(2) Prevederile alineatului precedent se aplica tuturor fazelor sau la etapelor din sistemul educational, inclusiv la admiterea sau la inscrierea in unitatile ori institutiile de invatamant si la evaluarea ori examinarea cunostintelor.
(3) Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, solicitarea unor declaratii doveditoare a apartenentei acelei persoane sau acelui grup la etnia respectiva, care sa conditioneze accesul unei persoane sau al unui grup de persoane la educatie in limba materna. Exceptie face situatia in care in invatamantul liceal si universitar candidatii concureaza pe locuri rarisim acordate pentru o anumita minoritate si se impune dovedirea, printr-un act din componentă unei organizatii legal constituite a minoritatii respective, a apartenentei la aceasta minoritate.
(4) Prevederile alin. (1), (2) si (3) nu pot fi interpretate in sensul restrangerii dreptului unitatii ori institutiei de invatamant de a refuza inscrierea sau admiterea unei persoane ale carei cunostinte si/sau rezultate anterioare nu corespund standardelor sau conditiilor de inscriere cerute pentru accesul in institutia respectiva, atat timp cat refuzul nu este determinat de apartenenta persoanei in cauza la o rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau la o categorie defavorizata, respectiv datorita convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia.
(5) Prevederile alin. (1) si (2) nu pot fi interpretate in sensul restrangerii dreptului unitatii ori institutiei de invatamant pentru pregatirea personalului de cult de a refuza inscrierea unei persoane al carei statut confesional nu corespunde conditiilor stabilite pentru accesul in institutia respectiva.
(6) Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, orice ingradiri pe criterii de apartenenta la o rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau la o categorie defavorizata in procesul de infiintare si de acreditare a institutiilor de invatamant infiintate in cadrul legislativ in vigoare.
Sectiunea a IV-a
Libertatea de circulatie, dreptul la libera alegere a domiciliului
si accesul in locurile publice
Art. 16. -
(1) Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, orice actiuni constand in amenintari, constrangeri, utilizarea fortei sau orice alte mijloace de asimilare, stramutare sau colonizare de persoane, in scopul modificarii compozitiei etnice, rasiale sau sociale a unei zone a tarii sau a unei localitati.
(2) Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, orice comportament constand in determinarea parasirii domiciliului, in deportare sau in ingreunarea conditiilor de viata si de trai cu scopul de a se ajunge la renuntarea la domiciliul traditional al unei persoane sau al unui grup de persoane apartinand unei rase, nationalitati, etnii sau religii, respectiv al unei comunitati, fara acordul acestora. Constituie o incalcare a prevederilor prezentei ordonante atat obligarea unui grup de persoane apartinand unei minoritati nationale de a parasi localitatea, aria sau zonele in care locuieste, cat si obligarea unui grup de persoane apartinand majoritatii de a se stabili in localitati, arii sau zone locuite de o populatie apartinand minoritatilor nationale.
Art. 17. -
(1) Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, orice comportament care are ca scop mutarea sau alungarea unei persoane sau a unui grup de persoane dintr-un cartier sau dintr-un imobil, datorita apartenentei acesteia/acestuia la o rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau la o categorie defavorizata, respectiv datorita convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a persoanelor in cauza.
(2) Prevederea alin. (1) nu poate fi interpretata in sensul restrangerii dreptului autoritatilor de punere in aplicare a planurilor de sistematizare si amenajare a teritoriului, atat timp cat mutarea se face in conditiile legii, iar masura luata nu este determinata de apartenenta persoanei sau grupului de persoane in cauza la o rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau la o categorie defavorizata, respectiv datorita convingerilor, varstei, sexului sau orientarii trupești a acesteia/acestora.
Art. 18. - Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, interzicerea accesului unei persoane sau al unui grup de persoane in locurile publice, datorita apartenentei acesteia/acestuia la o rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau la o alta categorie defavorizata, respectiv datorita convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a persoanelor in cauza.
Sectiunea a V-a
Dreptul la demnitatea personala
Art. 19. - Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, daca fapta nu intra sub incindenta legii penale, orice comportament manifestat in public, avand caracter de propaganda nationalist-sovina, de instigare la ura rasiala sau nationala, ori acel comportament care are ca scop sau vizeaza contactul demnitatii sau crearea unei atmosfere intimidante, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, indreptat impotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunitati si legat de apartenenta acesteia/acestuia la o rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau categorie defavorizata, ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuala a acestuia/acesteia.
CAPITOLUL III
Sanctiuni
Art. 20. -
(1) Contraventiile prevazute la art. 5-8, 10-14, art. 15 alin. (1), (2), (3), (6), art. 16, art. 17 alin. (1), art. 18 si 19 din prezenta ordonanta se sanctioneaza cu amenda intre 500.000 lei si 10.000.000 lei, daca discriminarea vizeaza o persoana fizica, respectiv cu amenda intre 1.000.000 lei si 20.000.000 lei, daca discriminarea vizeaza un grup de persoane sau o comunitate.
(2) Sanctiunile se aplica si persoanelor juridice.
(3) Constatarea si sanctionarea contraventiilor prevazute la cap. II din prezenta ordonanta se fac de catre membrii Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii. Dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica in mod corespunzator.
(4) Actualizarea cuantumului amenzilor prevazute in prezenta ordonanta se va face in conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 21. -
(1) In toate cazurile de discriminare prevazute in prezenta ordonanta persoanele discriminate au dreptul sa pretinda despagubiri proportional cu prejudiciul suferit, precum si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
(2) Cererea de despagubire este scutita de taxa judiciara de timbru.
(3) La cerere, instanta poate conține retragerea, de catre autoritatile emitente, a autorizatiei de functionare a persoanelor juridice care, printr-o actiune discriminatorie, cauzeaza un prejudiciu semnificativ sau care, desi cauzeaza un prejudiciu redus, incalca in mod repetat prevederile prezentei ordonante.
Art. 22. -
(1) Organizatiile neguvernamentale care au ca scop protectia drepturilor omului au valoare procesuala activa in cazul in care discriminarea se manifesta in domeniul lor de activitate si asigură mângâiere unei comunitati sau unui grup de persoane.
(2) Organizatiile prevazute la alin. (1) au excepție procesuala activa si in cazul in care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, daca aceasta din urma mandateaza organizatia in acest sens.
CAPITOLUL IV
Dispozitii finale
Art. 23. -
(1) In termen de 60 de zile de la data publicarii prezentei ordonante in Monitorul Oficial al Romaniei, Porțiunea I, se constituie Consiliul National pentru Rezistența Discriminarii, organ de specialitate al administratiei publice centrale, in subordinea Guvernului.
(2) Structura organizatorica si celelalte atributii ale Consiliului National pentru înfruntarea Discriminarii vor fi reglementate prin hotarare a Guvernului.
Art. 24. - Prezenta ordonanta intra in vigoare in termen de 60 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
PRIM-MINISTRU
MUGUR CONSTANTIN ISARESCU
Contrasemneaza:
---------------
Ministru delegat pe langa primul-ministru
pentru minoritatile nationale,
Eckstein Kovacs Peter
Ministrul muncii si protectiei sociale,
Smaranda Dobrescu
Ministru de stat, ministrul sanatatii,
Hajdu Gabor
p. Ministrul educatiei nationale
Adrian Miroiu,
secretar de stat
Ministrul finantelor,
Decebal Traian Remes
p. Ministrul functiei publice,
Ioan Onisei,
secretar de stat
Bucuresti, 31 august 2000. Nr. 137.
Orientarea sexuala si legea penala in Romania
Lucrarea de fata isi propune sa analizeze situatia si tratamentul social la care sunt supuse minoritatile genitale in Romania post-decembrista: am incercat sa surprind care sunt elementele care ingreuneaza libertatea sexuala si promoveza violenta si tratamentul agresiv la adresa acestor minoritati.
In Romania contemporana, homosexualilor si lesbienelor le sunt negate drepturi fundamentale care sunt specificate si garantate international. In ciuda amendamentelor aduse in 1996 acelor prevederi ale Codului Penal care privesc comportamentul homosexual - amendamente prezentate de autoritatea statala romaneasca ca o respingere totala a prevederilor care incrimineaza relatiile trupesc neîngrădit consimtite intre adulti de acelasi sex - homosexualii si lesbienele continua sa fie condamnati si incarcerati pentru astfel de relatii atunci cind activitatea lor devine un subiect public. Mai mult, homosexualii si lesbienele sunt in continuare supusi abuzurilor fizice si hartuielii din partea autoritatilor, ca si discriminarii sistematice in multe aspecte.
Legea romana nu interzice numai actele sexuale intre adulti de acelasi sex, dar poate fi interpretata ca incriminand exprimarea si asocierea legata de identitatea homosexuala sau sprijinand aceasta identitate.
In Romania, vreme de multe decenii, au fost interzise toate relatiile erotice intre adulti de acelasi sex. Numeroase prevederi legale au realizat cadrul necesar incriminarii homosexualilor, discriminarii tolerate de legi si negarii protectiei egale a legii in cazul homosexualilor si lesbienelor. Cea mai relevanta prevedere in acest sens este articolul 200, aliniatul I al Codului Penal care pina nu demult prevedea: "Relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex se pedepsesc cu inchisoare de la unu la 5 ani". Aliniatul 2 se referea la relatiile homosexuale cu minori sau savarsite prin forta, stabilind pedepse mult mai drastice decat in cazul relatiilor de tip homosexual. In sfarsit, aliniatul 4 al articolului 200 preciza: "indemnarea sau ademenirea unei persoane in vederea practicarii faptei prevazute la aliniatul 1 se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani"1.
In 1996, ca urmare a presiunilor internationale si a unor dezbateri intense, aliniatul 1 al articolului 200 a fost amendat astfel incat sa incrimineze actele homosexuale "savarsite in public sau daca au produs finit scandal public" cu inchisoare de la unu la 5 ani.
In acelasi timp, la ultimul aliniat au fost adaugate prevederi care pedepsesc nu numai "indemnarea sau ademenirea unei persoane", ci si "propaganda ori asocierea sau orice alte acte de prozelitism savarsite in acelasi scop", cu inchisoare pe acelasi termen.
Termenul de "orientare sexuala" este un concept relativ nou. Cu toate acestea, reusind sa descrie un complex de factori care determina obiectul dorintelor sexuale si emotionale individuale, acest termen defineste un aspect profund si de neschimbat al personalitatii fiecarui individ. Pentru persoanele de orientare heterosexuala, ca si pentru homosexuali, lesbiene, bisexuali si transexuali acest element al identittii proprii este adinc si intim si permeaza alte aspecte ale personalitatii fiecarui individ atit constient cit si inconstient. Experienta propriei orientari sexuale nu este doar una interna. Acest aspect al personalitatii fiecarui individ transpare prin acte, gesturi, exprimarea asemanarii sau deosebirii de altii, prin atigerri si stringeri de mina, prin referiri de zi cu zi la un partener, la un sot sau o sotie.
Ca si in cazul categoriilor de rasa, apartenenta etnica, sex, sau credinta religioasa, discriminarea sau negarea protectiei legale a legii pe baza orientarii sexuale incalca drepturi protejate international.1
Articolul 2 al Pactului Internetional asupra drepturilor civile si politice mentioneaza ca "fiecare stat semnatar al acestui pact se angajeaza sa respecte si sa asigure tuturor indivizilor aflati pe teritoriul sau sub jurisdictia lor drepturile recunoscute de prezentul pact fara nici o distinctie de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie publica sau de altfel sau orice fel de alt statut.
Intr-o decizie publicata in 1994 impotriva prevederilor art. 200, comitetul pentru drepturile omului din cadrul ONU sustine ca orientarea sexuala nu reprezinta o baza valida pentru limitarea discriminatorie a drepturilor specificate in pactul internetional asupra drepturilor civile si politice. Articolul 200 incalca aceasta norma de drepturile omului si libertate publica stabilita de ONU prin aceea ca pedepseste relatii sexuale care nu sint incriminate sau primesc o pedeapsa mai mica atunci cind sint comise de o persoana de sex opus. Insasi incriminarea actelor sexuale comise in public este discriminatorie: in Codul Penal nu exista nici o prevedere similara care sa pedepseasca actele heterosexuale savirsite in public.
Atit Pactul International asupra drepturilor civile si politice (in art. 17), cit si Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale (in art. 8) garanteaza dreptul la viata privata. Incalcarea acestui drept a dus la condamnarea masiva a homosexualitatii. In trei decizii succesive, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a sustinut ca astfel de legi impotriva "sodomiei" incalca prevederile Conventiei Europene cu privire la viata privata. Articolul 200 ca si alte prevederi asemanatoare care sunt inca in vigoare in diferite state din intreaga lume, incalca acest drept prin incriminarea relatiilor homosexuale liber consimtite1.
Cel mai contestat efect al acestor transcede simpla negare a dreptului la viata privata: astfel de prevederi legalizeaza discriminarea impotriva unei clase de indivizi pe baza unui formă intrinsec al personalitatii lor. Aceste prevederi pedepsesc persoane care nu pot sau nu vor sa stearga orice urma a acestei caracteristici centrale a individualitatii lor. In acelasi mod ca si politicile de asimilare fortata a minoritatilor etnice sau convertire automata a celor de alta credinta, aceste segmente cer unui segment al populatiei sa eradicheze o parte a identitatii lor fundamentale.
Astfel, implicatiile articolului 200 merg mult mai departe de ceea ce un membru al legislativului roman a numit "secretul camerelor" in 1936, cand homosexualitatea a fost pentru întâia data incriminata2. Atat istoria acestei prevederi cat si statutul ei actual pune in evidenta faptul ca principalul ei scop este negarea unei palete largi de drepturi homosexualilor si lesbienelor.
Human Rights Watch sin International Gay and Lesbian Human Rights Commission au descoperit ca persoane de orientare homosexuala sunt in continuare arestate sub incidenta noii versiuni a articolului 200, atat din pricina limbajului vag introdus de legislatori, cat si din pricina dificultatilor pe care procuraturile si sectiile de politie locale le intimpina in interpretarea noilor prevederi. La fel de important este faptul ca ambiguitatea si prevederile represive ajută la existenta unui climat de intoleranta oficializat in Romania.
Autoritatile din sectiile de politie, inchisori, tribunale si spitale sunt incurajate permanent sa priveasca homosexualii si lesbienele ca persoane fara drepturi. Odata arestati, cei acuzati de incalcari ale articolului 200 sunt adeseori batuti de politie si abuzati sexual de alti detinuti, al caror comportament este nu numai tolerat ci si incurajat de catre gardieni. In intreaga Romanie locurile de intilnire ale homosexualilor si lesbienelor, ca si putinele organizatii care au incercat sa se infiripeze (cea mai importanta in acest sens fiind ACCEPT) sunt sub permanenta amenintare a hartuielii din partea autoritatilor. De asemenea, ideea ca eradicarea deplina a homosexualitatii din viata publica serveste un scop national legitim este larg acceptata1.
Aceste fenomene nu sunt doar de ordin recent. De la prima incriminare a homosexualitatii in 1936, actele homosexuale au fost pedepsite in Romania tocmai ca sa nu dea nastere unei identitati sau comunitati homosexuale. Incriminarea homosexualilor a avut intotdeauna ca scop eliminarea din viata natiunii a acestei comunitati, vazuta ca straina, neautentice si contagioasa. Actele private au fost intotdeauna incriminate preventiv, inainte ca ele sa poata deveni subiecte publice si sa infecteze sfera publica, presupusa a fi sterilizata.
Un membru al Parlamentului Romaniei viguros opus oricarei tolerari a homosexualitatii a sustinut in 1995: "Ceea ce este nociv si imoral in strada, nu poate fi permis si moral, in intimitate, solutia fiind contradictorie si ipocrita in sine. Iar pe de alta parte aceasta solutie este de natura sa incurajeze transgresarea faptelor de la interior catre exterior, acesta fiind numai inceputul unor comportamente aberante, care vor deveni din ce in ce mai agresive si, in final, imposibil de combatut"2.
Din acest punct de vedere, orice act homosexual este potential public, esentialmente un tip de propaganda care trebuie sa fie redusa la tacere, exprimarea si asocierea in acest sens sunt interzise.
Pe neasteptate, articolul 200 a ajuns o bariera in calea unei prioritati principale a autoritatilor romane post-revolutionare, anume integrarea Romaniei in institutiile europene. Raportori ai Consiliului Europei au ridicat problema homosexualitatii cand, in aprilie 1993, au intreprins o vizita pentru a investiga situatia drepturilor omului si a libertatilor publice din Romania in timpul in care autoritatile de la Bucuresti tocmai cerusera admiterea in Consiliu.
Guvernul roman a raspuns obiectiilor ridicate de raportori astfel: "Este adevarat ca relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex reprezinta o infractiune pedepsibila conform articolului 200 din Codul Penal roman. Ca urmare a existentei acestui text de lege, un numar de persoane executa in prezent sentinte impuse pentru homosexualitate. Trebuie spus insa ca dezincriminarea totala a homosexualitatii nu pare a fi posibila in prezent, intrucat aceste acte sunt straine de mentalitatea poporului roman si aduc ofensa moralitatii si constiintei religioase a marii majoritati a populatiei"1. Numai probabilitatea ca admiterea Romaniei in Consiliul Europei ar putea depinde de respingerea acestei legi a fabricat dezbateri tumultoase. In 1994, Curtea Constitutionala a precipitat procesul parlamentar prin decizia sa asupra cazul Banu, Blaga - Bozdog. Ca urmare a unor puternice presiuni internationale, Curtea Constitutionala a gasit ca prevederile articolului 200 incalcau prevederi constitutionale cu privire la protectia vietii private (articolul 26 din Constitutia Romaniei).
Opinia publica a asigurat niste dezbateri incinse pe tema articolului 200. Un sondaj de opinie publicat in 1993 arata ca 85% din cei intervievati sustineau ca actele homosexuale nu pot fi niciodata "justificate". Dezbaterile au durat mai bine de 4 ani, timp in care un intreg pachet de amendamente la Codul Penal a fost tinut in loc.
Doua surse de influenta au prelungit si intensificat aceasta situatie: Biserica Ortodoxa si mass-media. In mod regulat Patriarhul Romaniei a condamnat acceptarea nefirescului si anormalului degradant ca mod de vietuire fireasca si legala in declaratii citite in slijbe pe intreg teritoriul tarii2. Mass-media, in special cea scrisa, au exploatat subiectul la randul lor, asociind homosexualitatea cu criminalitatea (cazul cantaretului Ioan Lucian Mihalea) dar si cu Consiliul Europei pentru a exploata sentimentele nationaliste care identifica homosexualitatea ca fiind un imprumut corupt strain de valorile locale ("Daca acest Consiliu al Europei este alcatuit din homosexuali, sa fie sanatosi, cu Europa lor cu tot", se afirma intr-un articol).
Discursul psihiatric si psihologic asupra homosexualitatii ramane unul confuz, operand intr-o plasa de definitii contradictorii si distinctii fortate intre "homosexualitate ca panafilie (perversiune"), apanaj al psihopatului, si homosexualitatea ca impas nevrotic". Perspectivele si stereotipurile medicale referitoare la homosexualitate au influentat tratamentul juridic acordat acestei chestiuni. Persoanele arestate sub incidenta artocolului 200 sunt in continuare supuse automat analizelor psihiatrice: aceste analize explica homosexualitatea prin "dezinhibitie comportamentala si excitatie psihomotorie sub influenta alcoolului, suprimarea cenzurii morale"1.
Prezenta continua a acestui articol este masura democratizarii incomplete a Romaniei, relevand refuzul autoritatilor interne de a acorda spatiu egal de expresie si vizibilitatea tuturor cetatenilor.
Statutul legal al homosexualilor si lesbienelor - masura in care acestia se pot misca gratuit si pot aparea in public, se pot exprima si pot actiona in grup - este un test al deschiderii civice fara de care o reala societate civila nu poate fi construita si mentinuta. Homosexualii si lesbienele au drepturi egale cu cele ale majoritatii. Faptul ca exercitarea acestor drepturi in Romania constituie "scandal public" releva masura democratizarii acestei societati.
Articolul 200
Articolul 200 din Codul Penal, in vigoare din 14 noiembrie 1996
(data aparitiei in “Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 289)
1. Relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex, savarsite in public sau daca au produs scandal public, se pedepsesc cu inchisoare de la unu la 5 ani.
2. Fapta majorului de a avea relatii sexuale cu un minor de acelasi sex se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.
3. Relatiile sexuale cu o persoana de acelasi sex in imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa sau prin constrangere se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
4. Daca fapta prevazuta in alin. 2 si 3 are ca urmare vatamarea grava a integritii corporale sau a sanatatii, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
5. Indemnarea sau ademenirea unei persoane in vederea practicarii de relatii sexuale intre persoane de acelasi sex, precum si propaganda ori asocierea sau orice alte acte de prozelitism savarsite in acelasi scop se pedepsesc cu inchisoare de la unu la 5 ani.
Termenul “in public” este definit de articolul 152 din Codul Penal:
Articolul 152
Fapta savarsita in public - Fapta se considera savarsita “in public” atunci cand a fost comisa:
a) intr-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nici o persoana;
b) in orice alt loc accesibil publicului, daca sunt de fata doua sau mai multe persoane;
c) in loc neaccesibil publicului, cu intentia insa ca fapta sa fie auzita sau vazuta si daca acest rezultat s-a produs fata de doua sau mai multe persoane;
d) intr-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorita relatiilor dintre persoanele participante;
e) prin orice mijloace cu privire la care faptuitorul si-a dat seama ca fapta ar putea ajunge la cunostinta publicului.
Pentru termenul “scandal public” nu exista o definitie in legislatia penala.
By Lgby |
|
